Teoria Benzii Möbius si a derivatelor sale constituie esenta care fundamenteaza Reoarhitectura. Originalitatea procedeului ce sta la baza acestei
arhitecturi de factura noua , inedita, consta in transformarea topologica a Benzii Möbius, curba, in configuratii cu fete poligonale (patrat sau triunghi)
denumite "configuratii formative neorientabile si enantiomorfe", prescurtat "cfn".
Aceste derivate ale Benzii Möbius pastreaza aceleasi caracteristici
principale ca ale benzii-mama:
neorientabilitatea, care inseamna ca elementul are o singura muchie si o singura fata.
enantiomorfismul (grec. enantio = contrariu),care este proprietatea unor substante de a cristaliza in doua forme opuse, in
care una este imaginea in oglinda a celeilalte.
"cfn"-urile pot fi constituite in megastructuri deschise, asambland formele elementare, contrare, dupa o metoda inedita de compozitie, dupa un procedeu
de compunere care include agregarea, juxtapunerea, suprapunerea, penetrarea, catenarea configuratiilor, permitind o crestere ce tinde la formarea unor unitati
spatiale extensibile, in numar nelimitat, spre toate directiile.
Agregarea controlata a configuratiilor
In constituirea Reoarhitecturii cel mai important procedeu compozitional este
Agregarea controlata: asamblarea unui element cu un alt element enantiomorf
(numai unul), alternativ, formand impreuna - si numai impreuna - un complex spatial coerent.
Prin agregare, in practica, succesiv orice receptat devine receptantul receptatului urmator; intr-un sistem inchis toate cfn-urile au devenit "receptate".
Bitetraedrul neorientabil
Suprafetele triunghiulare se compun in cfn-uri specifice. Acest bitetraedru este constituit din doua tetraedre cu o baza comuna.
Se prezinta modul de constituire al unui tor, prin agregarea a 6 bitetraedre, alternand cu alte 6, enantiomorfe.
Deoarece este format din 12 bitetraedre, acesta va fi denumit Torul dodecabitetraedric
